Formarea și funcționarea micilor grupuri sociale este invariabil însoțită de apariția mai multor legi, obiceiuri și tradiții. Scopul lor principal este reglementarea vieții publice, păstrarea unei ordini date și preocuparea pentru menținerea bunăstării tuturor membrilor comunității.
Sociologia personalității, subiectul și obiectul acesteia
Un astfel de fenomen ca controlul social are loc în toate tipurile de societate. Pentru prima dată, acest termen a fost folosit de sociologul francez Gabriel Tarde He, numindu-l unul dintre cele mai importante mijloace de corectare a comportamentului infracțional. mai târziu control social A început să fie considerat de el ca unul dintre factorii determinanți ai socializării.
Printre instrumentele de control social se numesc stimulente și sancțiuni formale și informale. Sociologia personalității, care este o secțiune a psihologiei sociale, ia în considerare problemele și problemele legate de modul în care oamenii interacționează în cadrul anumitor grupuri, precum și de modul în care are loc formarea unei personalități individuale. Această știință, sub termenul „sancțiuni”, înseamnă și stimulente, adică este o consecință a unui act, indiferent dacă are o colorare pozitivă sau negativă.
Care sunt sancțiunile pozitive formale și informale?
Controlul formal al ordinii publice este încredințat structurilor oficiale (drepturile omului și judiciare), în timp ce controlul informal este realizat de membrii familiei, colectiv, comunitatea bisericească, precum și de rude și prieteni. În timp ce prima se bazează pe legile statului, cea de-a doua se bazează pe opinia publică. Controlul informal este exprimat prin obiceiuri și tradiții, precum și prin mass-media (aprobare publică sau cenzură).
Dacă mai devreme acest tip de control a fost singurul, astăzi este relevant numai pentru grupuri mici. Datorită industrializării și globalizării, grupurile moderne numără un număr imens de oameni (până la câteva milioane), astfel încât controlul informal nu reușește.
Sancțiuni: definiție și tipuri
Sociologia personalității se referă la sancțiuni ca pedeapsă sau remunerație folosită în grupurile sociale în raport cu indivizii. Aceasta este o reacție la un individ care trece dincolo de granițele normelor general acceptate, adică o consecință a acțiunilor care diferă de cele așteptate. luând în considerare tipuri de control social, Există sancțiuni formale pozitive și negative, precum și sancțiuni pozitive și negative informale.
Caracteristică sancțiunilor pozitive (stimulente)
Sancțiunile formale (cu un semn în plus) sunt diferite tipuri de aprobare publică de către organizațiile oficiale. De exemplu, emiterea de scrisori, premii, titluri, titluri, premii de stat și numirea la posturi înalte. Astfel de stimulente prevăd în mod necesar persoanele cărora li se aplică pentru a îndeplini anumite criterii.
În schimb, nu există cerințe clare pentru a obține sancțiuni pozitive informale. Exemple de astfel de stimulente: zâmbete, strângeri de mână, complimente, laude, aplauze, mulțumiri publice.
Pedeapsa sau sancțiuni negative
Pedepsele formale sunt măsuri care sunt prevăzute în legile legale, regulamentele guvernamentale, instrucțiunile administrative și ordinele. O persoană care încalcă legile aplicabile poate fi supusă închisorii, arestării, concedierii de la muncă, unei amenzi, pedepse oficiale, mustrări, pedepse cu moartea și alte sancțiuni.Diferența dintre astfel de sancțiuni și cele prevăzute de controlul informal (sancțiuni negative informale) este că aplicarea acestora necesită o reglementare specifică care să reglementeze comportamentul individului. Conține criterii legate de normă, o listă de acțiuni (sau inacțiune), care sunt considerate încălcări, precum și o măsură de pedeapsă pentru fapta (sau lipsa acesteia).
Tipurile de pedepse care nu sunt fixate la nivel oficial devin sancțiuni negative informale. Acest lucru poate fi ridicol, dispreț, mustrări verbale, recenzii neprietenoase, comentarii și altele.
Clasificarea sancțiunilor în funcție de momentul aplicării
Toate existente tipuri de sancțiuni Acestea sunt împărțite în represive și preventive. Prima se aplică după ce individul a comis deja o acțiune. Suma acestei pedepse sau încurajări depinde de credințele publice care determină nocivitatea sau utilitatea faptei. A doua sancțiuni (preventive) sunt concepute pentru a preveni acțiuni specifice. Adică, scopul lor este de a convinge individul asupra comportamentului care este considerat normal. De exemplu, sancțiunile pozitive informale din sistemul de învățământ școlar sunt concepute pentru a dezvolta obiceiul de a „face bine” la copii.
Rezultatul unei astfel de politici este conformismul: un fel de „deghizare” a adevăratelor motive și dorințe ale individului sub camuflarea valorilor altoite.
Rolul sancțiunilor pozitive în formarea personalității
Mulți experți concluzionează că sancțiunile pozitive informale permit un control mai uman și eficient asupra comportamentului individual. 
Prin aplicarea diverselor măsuri de stimulare și consolidarea acțiunilor acceptabile din punct de vedere social, se poate cultiva un sistem de credințe și valori care să împiedice manifestarea unui comportament deviant. Psihologii recomandă utilizarea sancțiunilor pozitive informale cât mai des posibil în procesul creșterii copiilor.
