Disonanța cognitivă este o stare mentală însoțită de disconfort cauzat de nepotrivire sau de inconsecvență în mintea unui număr de idei și concepte contradictorii. În ciuda complexității numelui și definiției, fiecare persoană se confruntă cu ceva similar aproape zilnic. Uneori, fără să știm, ne cufundăm într-o stare similară, dar mai des acest lucru se întâmplă din motive independente de persoană.
Sensul conceptului
Disonanța cognitivă este un fenomen psihologic care este însoțit de apariția unor nepotriviri între cele două cogniții. Deci, adesea, în acțiunile sale, o persoană trebuie fie să neglijeze atitudinile sociale, fie să jertfească principiile personale. Din această cauză, apare o anumită dezacord între acțiune și persuasiune.
Ca urmare a apariției disonanței cognitive, o persoană poate recurge la justificarea propriilor acțiuni sau iluzii, care contravin normelor general acceptate. În caz contrar, individul trebuie să-și dirijeze gândirea într-o direcție nouă, care să corespundă opiniei celorlalți și să reducă sentimentele conflictuale.
Disonanța cognitivă - care sunt aceste cuvinte simple?
Multe concepte și termeni psihologici nu sunt atât de ușor de înțeles și de înțeles semnificația lor. O clarificare detaliată este uneori necesară. Acest lucru se aplică și fenomenului disonanței cognitive. Care sunt aceste cuvinte simple? Explicația acestui concept este mult mai simplă decât ar putea părea la prima vedere.
Fiecare persoană are un fel de experiență de viață și opinie personală cu privire la soluționarea anumitor situații. Cu toate acestea, nu este întotdeauna posibilă rezolvarea unei anumite probleme pe baza propriilor idei. Uneori, o persoană merge împotriva propriei păreri, de exemplu, de dragul altora, a valorilor publice sau a normelor legii. Această discrepanță între gânduri și acțiuni se numește disonanță cognitivă.
Uneori se întâmplă ca un individ să încalce în mod conștient sau inconștient anumite reguli (sau chiar săvârșește o infracțiune). În acest caz, este important să obțineți o scuză nu numai de la ceilalți, ci și de la sine. Astfel, o persoană începe să caute sau să inventeze momente care pot atenua vinovăția pentru a slăbi contradicția interioară. De asemenea, este de remarcat faptul că astfel de contradicții pot apărea nu numai la un singur individ, ci și la nivel colectiv.
Disonanța cognitivă apare adesea atunci când o persoană trebuie să ia o decizie importantă. Individul este depășit cu îndoieli care nu dispar chiar atunci când se face alegerea finală. Activitatea mentală pentru o perioadă de timp va avea ca scop sortarea opțiunilor posibile și consecințele acestora în cap.
Cauzele Disonanței Cognitive
Disonanța cognitivă poate apărea din cauza mai multor cauze comune, printre care se numără următoarele:
- inconsistența ideilor și conceptelor cu care o persoană este ghidată atunci când ia anumite decizii;
- divergența credințelor vieții cu normele general acceptate în societate sau într-un anumit cerc;
- spiritul de controversă cauzat de reticența de a respecta standardele culturale și etice general acceptate și mai ales atunci când acestea sunt contrare legii;
- inconsistența informațiilor obținute ca urmare a unei anumite experiențe cu condiții sau situații noi.
Autorul teoriei
Autorul teoriei disonanței cognitive este Leon Festinger. Această învățătură a fost introdusă în 1957 și avea scopul de a explica esența, cauzele și tiparele acestui fenomen. Autorul a considerat acest concept ca un fenomen de inconsistență între gândurile și ideile diferite ale unui individ (sau colectiv).
Teoria ipotezei
Teoria disonanței cognitive de L. Festinger se bazează pe două ipoteze principale, care sunt următoarele:
- având în vedere faptul că apariția disonanței cognitive este însoțită de disconfort psihologic, individul va depune toate eforturile pentru a depăși această discrepanță;
- din primul paragraf putem deduce al doilea, care afirmă că o persoană va evita, în orice mod posibil, situații care o pot cufunda într-o stare similară.
Teoria de disonanță cognitivă a lui Festinger nu numai că oferă o interpretare și o clarificare a conceptelor, dar explică și modalitățile de ieșire din această stare. În plus, savantul are în vedere o serie de cazuri reale, care sunt cele mai tipice exemple în psihologie.
Esența teoriei
Primul lucru demn de remarcat este faptul că teoria disonanței cognitive este clasificată drept motivațională. Aceasta înseamnă că această condiție este decisivă în comportamentul individului. Putem spune că ideile și credințele afectează în mare măsură acțiunile unei persoane, precum și poziția vieții sale. Astfel, este imposibil de interpretat cunoașterea doar ca un set de anumite fapte. Aceștia sunt în principal factori motivaționali care determină comportamentul unei persoane atât în viața de zi cu zi, cât și în situații non-standard.
Conceptul de disonanță cognitivă combină două categorii. Primul dintre acestea este inteligența, care este văzută ca o combinație de anumite credințe și cunoștințe, precum și atitudini față de acestea. Al doilea este afectarea, adică o reacție la agenți patogeni și iritanți. În momentul în care o persoană încetează să mai găsească o legătură sau simte contradicții interne între aceste categorii, se instalează o stare de disonanță cognitivă.
Procesul în sine este indisolubil legat de evenimentele trecute și de experiența individului. Deci, după ce a comis o anumită faptă, o persoană poate începe să se pocăiască sau să simtă remușcări. Mai mult, acest lucru se poate întâmpla după o perioadă semnificativă de timp. Apoi, individul începe să caute justificarea acțiunii sale sau a unor fapte care să-i pot diminua vinovăția.
Cum se reduce disonanța?
Starea de disonanță cognitivă provoacă disconfort psihologic, de care individul, destul de firesc, încearcă să scape (sau, cel puțin, să reducă ușor senzațiile neplăcute). Există mai multe modalități care pot ajuta la ameliorarea stării controversate, și anume:
- schimbați linia comportamentului dvs. (dacă simțiți că faceți greșit sau acționați contrar credințelor dvs., ar trebui să vă direcționați eforturile în direcția opusă, dacă pare posibil în acest caz);
- convinge-te (însemnând căutarea justificării acțiunilor tale pentru a le reduce vinovăția sau chiar a le face corecte în înțelegerea lor);
- filtrați informațiile (pentru a nu simți contradicții interne, merită să percepeți doar date pozitive și să nu luați în totalitate negativul sau să o ocoliți complet);
- luați în considerare toate informațiile și faptele despre situație, faceți o idee despre ea și apoi construiți o nouă linie de comportament, care va fi considerată singura corectă.
Cum să evităm disonanța
Întrucât fenomenul disonanței cognitive este asociat cu disconfortul și stresul psihologic, multe persoane preferă să prevină această afecțiune decât să facă față consecințelor sale ulterior. Unul dintre cele mai accesibile moduri de a realiza acest lucru este de a evita orice informații negative care ar putea contrazice convingerile personale sau situația actuală. Această metodă se încadrează în conceptul de apărare psihologică, dezvoltat de Sigmund Freud, ulterior dezvoltat de adepții săi.
În cazul în care nu a putut fi evitată apariția disonanței cognitive, putem lupta împotriva dezvoltării ulterioare a acesteia. Pentru aceasta, în sistemul cognitiv sunt introduse elemente suplimentare care sunt concepute pentru a prezenta situația actuală într-o lumină pozitivă. În acest caz, este necesar să ignorați sau să evitați în orice mod posibil acele surse de informații care vă pot reveni la starea inițială.
Unul dintre cele mai comune și mai accesibile moduri de a face față disonanței este să accepți realitatea și să te adaptezi la ea. În acest sens, merită să vă convingeți că situația este acceptabilă. În plus, dacă fenomenul este pe termen lung, atunci munca psihologică ar trebui să vizeze schimbarea propriilor credințe.
Disonanța cognitivă: studii de caz
În viața reală, destul de des puteți întâlni astfel de fenomene care provoacă un sentiment de inconsistență sau inconsistență a credințelor într-o situație reală. Aceasta este disonanța cognitivă. Exemplele lor sunt destul de numeroase.
Cel mai simplu exemplu este medaliatul de aur și troechnikul care au intrat în universitate. Este destul de logic că de la primii profesori se așteaptă rezultate ridicate și un nivel decent de cunoștințe, iar al doilea nu are așteptări speciale. Cu toate acestea, se poate dovedi că studentul excelent va răspunde la întrebarea foarte mediocru și incomplet, iar cei trei jucători, dimpotrivă, vor da un răspuns semnificativ competent. În acest caz, profesorul ajunge la o disonanță cognitivă datorită faptului că credințele sale nu erau în concordanță cu situația reală.
Un alt exemplu, citat de psihologul A. Leontyev, ilustrează dorința de a reduce disconfortul. Deci, revoluționarii închiși au fost nevoiți să săpe găuri ca pedeapsă. Desigur, ocupația era neplăcută și chiar dezgustătoare pentru prizonieri. Pentru a reduce sentimentul de disconfort psihologic, mulți au dat acțiunii lor un sens nou, și anume, a prejudicia regimul actual.
Disonanța cognitivă poate fi luată în considerare și în raport cu persoanele cu obiceiuri proaste (de exemplu, fumătorii sau cei care abuzează de alcool. Este firesc ca toți, mai devreme sau mai târziu, să-și dea seama de răul acestor fenomene asupra corpului lor. În acest caz, există două scenarii. individul încearcă în orice mod posibil să scape de obiceiul rău sau începe să caute scuze care în mintea lui pot depăși posibilul rău care va fi făcut sănătății.
Un alt exemplu este, de asemenea, asociat cu o situație de viață tipică. Așa că, de exemplu, vedeți un cerșetor pe stradă cerând pomană, dar prin apariția lui, puteți spune că nu merită bani sau nu are nevoie de atât de mult (sau poate că nu cheltuie bani pentru mâncare sau medicamente, ci pentru alcool sau țigări). Cu toate acestea, sub influența principiilor de viață sau a standardelor morale, nu puteți trece de o astfel de persoană. Astfel, sub îndrumarea principiilor publice, faci ceea ce nu vrei.
Uneori se întâmplă ca înainte de un examen critic, un student pur și simplu nu se pregătește pentru el. Acest lucru se poate datora lenjiei, condițiilor de sănătate, circumstanțelor neprevăzute și așa mai departe.Astfel, realizându-și responsabilitatea pentru rezultat și realizând consecințele posibile, individul nu face însă nicio încercare de a învăța un rezumat.
Disonanța cognitivă este adesea experimentată de fetele care încearcă să slăbească și să se chinuie cu dietele. Dacă în acest moment vor să mănânce, de exemplu, o prăjitură, atunci acest lucru va contracara obiectivelor și ideilor generale despre alimentația corespunzătoare. Există mai multe soluții posibile ale problemei. Puteți continua să insistați pe cont propriu și să vă negați dulciurile sau puteți opri complet dieta, asigurându-vă că oricum arătați bine. Puteți, de asemenea, să vă faceți o singură dată îngăduință, care va fi compensată ulterior prin înfometare sau activitate fizică.
concluzie
Disonanța cognitivă a fost abordată de mulți oameni de știință și psihologi. Merită deosebit să acordăm atenție lucrărilor lui Leon Festinger, precum și ale lui Sigmund Freud și ale urmașilor săi. Teoriile lor sunt cele mai cuprinzătoare și conțin nu numai informații despre fenomenul în sine și cauzele acestuia, dar și despre modul de rezolvare a problemei.
De remarcat este faptul că teoria care descrie fenomenul disonanței cognitive este motivațională. Contradicția care apare ca urmare a discrepanței dintre credințele și dorințele acțiunilor reale, în multe privințe afectează ceea ce va face individul în viitor. El poate ajunge la situații și să încerce să-și reconsidere ideile, ceea ce va reduce ușor starea de disonanță și poate recurge la încercarea de a explica sau justifica comportamentul său, evitând date și fapte reale (protejându-se de lumea exterioară).
Pentru a evita o stare de disonanță cognitivă, trebuie să evitați stări și informații contradictorii care sunt contrare credințelor voastre. Astfel, te poți proteja de contradicțiile interne care au apărut din cauza necesității de a acționa contrar dorințelor și credințelor tale.