Viața omului modern este însoțită de diverse tipuri de crize. Citim despre ele în ziare, întâlnim în viața de zi cu zi. Care sunt tipurile și cauzele crizelor? Cum privește știința modernă asupra acestor fenomene? Acest lucru și multe altele sunt descrise în acest articol.
Conceptul de „criză”. Tipuri de crize
În știința modernă, termenul „criză” înseamnă o exacerbare a contradicțiilor în mediul social, politic sau economic care amenință integritatea și viabilitatea sistemului în ansamblu. Oamenii de știință împart tipurile de crize în diferite categorii și încearcă să identifice în avans semne de pericol iminent. Procesul iminent poate fi prevăzut pentru a preveni consecințele negative.
În știința modernă, pe o manifestare pe scară largă, aceste fenomene pot fi locale și generale. Cele locale acționează asupra oricărei părți a sistemului socio-economic, în timp ce cele generale afectează sistemul în ansamblu.
Principalele tipuri de crize existente pot fi împărțite în probleme. Macro-crizele reprezintă volume mari de probleme care au apărut din cauza contradicțiilor existente. Microcriza acoperă numai problemele individuale, fără a afecta viabilitatea sistemului în ansamblu.
Aceste procese negative pot fi împărțite în sociale și naturale. Primele tipuri de crize de mediu apar ca urmare a societății umane, în timp ce a doua reflectă o schimbare a naturii cauzată de intervenția umană.
Categorii de criză
În funcție de componenta structurală, tipurile de crize pot fi împărțite în:
- Procesul economic. Toate tipurile de crize economice reflectă contradicțiile acumulate în economia unei întreprinderi, regiuni sau a întregului stat.
- Procesul financiar distructiv este de obicei cauzat de o prăbușire accentuată a valorii diferitelor instrumente financiare. În ultimele două sute de ani, toate principalele tipuri de crize financiare au fost asociate cu falimentul instituțiilor financiare și confuzia și panica rezultate.
- Conflict social. Procesul se produce atunci când apar contradicții puternice între diferite grupuri sau clase sociale.
Diferite tipuri de crize sociale acoperă probleme în înțelegerea reciprocă a angajatorilor și a lucrătorilor, a sindicatelor și a trusturilor, a șomerilor și a guvernului. - Problemele organizaționale apar în timpul lucrărilor necoordonate, necompilate ale departamentelor individuale ale unei întreprinderi sau corporații. Mai global, crizele organizaționale acoperă sectoare întregi ale economiei.
- Criza tehnologică este asociată cu o lipsă de inovație, tehnologii îmbunătățite și utilizarea unei metode de producție învechite.
- Tipul psihologic de criză este personal, se manifestă sub formă de stres, frici, nesiguranță în sine și în abilitățile cuiva. Astfel de crize sunt inerente unui colectiv, a unui grup separat sau a întregului climat socio-psihologic din societate.
- Un proces negativ de mediu are loc atunci când se schimbă condițiile de mediu, cel mai adesea într-o direcție negativă. Diferite tipuri de crize de mediu sunt asociate cu poluarea masivă, schimbările ecosistemelor și dispariția treptată a organismelor vii.
Caracteristicile crizelor economice
Teoria economică distinge între aceste tipuri de crize:
- Ciclica. Inerentă în toate sectoarele economiei. O criză ciclică apare în condițiile în care echipamentele existente devin învechite, costurile de producție cresc și întreaga structură a sferei de producție trebuie actualizată.
Ciclul ciclic devine de obicei începutul dezvoltării unei noi producții eficiente. - O criză intermediară este mai locală și tranzitorie decât una ciclică. Nu dă naștere unei noi dezvoltări de înaltă calitate a relațiilor de producție, ci doar întrerupe creșterea sau declinul procesului economic existent. Astfel de tipuri de crize economice ca cele intermediare sunt uneori formate artificial.
- O criză parțială acoperă un sector specific de producție sau economia unei țări.
- Criza industriei afectează segmente individuale ale economiei. De exemplu, există crize agrare care apar atunci când condițiile meteorologice se agravează sau un sistem imperfect de utilizare a terenului.
- O criză structurală se manifestă în absența interacțiunii între diferite segmente ale economiei. Una dintre cele mai mari crize structurale a avut loc în 1973, când membrii OPEC au crescut prețurile petrolului de 10 ori, ceea ce a agravat considerabil declinul economic din economia mondială.
Caracteristicile crizelor financiare
Orice criză economică duce inevitabil la o scădere a eficacității activităților financiare ale țării. În anumite condiții, crizele financiare pot avea consecințe grave pentru politica internă de stat și pentru realitățile sale politice externe. Care sunt procesele financiare cele mai grave?
- O criză în sectorul bancar, când băncile nu își pot achita obligațiile financiare.
- Criza prețurilor excesive ale activelor, când valoarea anumitor instrumente financiare este artificial ridicată. Acest fenomen se mai numește și criză de bule de săpun. Când titularul activelor nu poate asigura lichiditatea lor, atât el, cât și întreprinderile sale sunt declarate falimentare.
- Criza balanței comerciale externe, numită și criza valutară. Apare într-o situație în care valoarea monedei interne se schimbă dramatic. O astfel de situație apare odată cu achiziționarea sau vânzarea masivă de rezerve valutare de către investitori autohtoni sau străini. O criză valutară reglementată decurge din reglementarea manuală a cifrei de afaceri în valută de către instituțiile statului.
- Implicarea suveranelor este un alt tip de criză financiară. Situația de neplată a statului apare atunci când o țară nu își poate plăti debitorii străini. Atunci când este declarată implicită suverană, investițiile încetează să mai curgă în țară, iar fluxul de capital străin crește.
- Criza de lichiditate apare ca urmare a celorlalte crize enumerate mai sus. Apare atunci când banca refuză să ofere împrumuturi și împrumuturi, deși dispune de toate fondurile necesare pentru aceasta. Uneori, o criză de lichiditate apare atunci când există o penurie de numerar în moneda internă a țării.
Caracteristici generale ale crizei
O caracteristică a oricărei crize este aceea că, dintr-o criză locală sau microeconomică, aceasta se poate dezvolta rapid într-una mai mare sau chiar globală. Acest lucru se datorează faptului că orice sistem este sincronizat și interacționează cu toate elementele sale, iar problemele unui segment nu pot fi rezolvate fără a analiza consecințele asupra sistemului în ansamblu. Dar această problemă apare în absența gestionării crizelor.
Psevdokrizisy
Există momente în care o pseudo-criză poate fi declanșată - o pată fierbinte de instabilitate într-un sistem sănătos. Acest fenomen poate fi declanșat pentru a acoperi acțiunile active ale participanților pe piață sau pentru a aglomera concurenții.
Diagnostic de criză
Deși crizele sunt împărțite în așteptate și subite, în cele mai multe cazuri, apariția lor poate fi calculată. Pentru a face acest lucru, există tehnici pentru recunoașterea unor astfel de procese și identificarea cauzelor acestora.
În prima etapă, se stabilește ce tipuri de crize pot apărea și la ce varietate se vor raporta. În lumea științifică, această etapă se numește identificarea calitativă a obiectului de studiu. În această perioadă, se determină toți parametrii cunoscuți ai fenomenului observat care au caracteristici comune cu orice set de obiecte studiate.De exemplu, se va baza diagnosticul unei crize macroeconomice tipul de economie dezvoltat într-o anumită țară - dezvoltat industrial sau mai potrivit pentru un stat în tranziție. Dacă situația de dinainte de criză este evaluată la o scară mai mică, tipul de proprietate asupra obiectului este determinat - privat, de stat, acțiuni și altele.
A doua etapă este necesară pentru a identifica diferențele obiectului inspectat de structuri similare din clasa sa. Acest lucru se realizează printr-o comparație detaliată a parametrilor de bază cu cele observate. Pe baza abaterilor, se formează evoluția prognoză a situației.
Consecințele crizelor
Pentru toate consecințele nedorite ale acestora, crizele joacă rolul selecției naturale în viața economică a regiunii. Acest fenomen îndeplinește trei funcții critice:
- Funcția distructivă. Responsabil de transformarea calitativă sau de eliminarea radicală a tuturor elementelor ineficiente sau depășite ale sistemului.
- Funcția creatoare este responsabilă de crearea condițiilor pentru dezvoltarea elementelor slabe și mici ale viitorului ciclu nou.
- Funcția ereditară își asumă responsabilitatea pentru moștenirea acelor caracteristici ale ciclului vechi care se acumulează și trec la următoarea etapă de dezvoltare. Uneori, aceste funcții pot fi modificate sau dobândite cu noi funcții sau parametri.
constatări
În consecință, diverse tipuri de crize sunt un element necesar de progres și reprezintă un pas important spre actualizarea oricărui sistem de dezvoltare.
