Majoritatea întreprinderilor moderne moderne acordă atenție formării unei strategii financiare. Astfel de activități se desfășoară la nivelul conducerii superioare a companiilor, cu toate acestea, în același timp pot fi suficient de detaliate și pot implica manageri în procesele de afaceri locale. Care sunt specificul construirii strategiilor financiare în întreprinderi? Care sunt criteriile pentru eficiența dezvoltării lor?
Definiția strategiei financiare
Ce este o strategie financiară? Se înțelege că acest termen înseamnă un plan dezvoltat de o entitate de afaceri, de exemplu, o societate comercială, care este asociată cu definirea unor modalități eficiente de a genera venituri și de a reduce cheltuielile companiei.
Scopul strategiei financiare
Strategia financiară este concepută pentru a ajuta la rezolvarea problemelor legate de autodeterminarea organizației ca entitate independentă a activităților comerciale, pentru a obține fondurile necesare dezvoltării și pentru a optimiza modelul de afaceri. Lucrând în direcția corespunzătoare, conducerea organizației identifică modelele de dezvoltare economică a companiei, dezvoltă metode de adaptare a organizației la efectele anumitor factori de piață, sociali sau politici.
Conținutul strategiei financiare
Strategia financiară este cel mai adesea asociată cu optimizarea mijloacelor fixe ale companiei, distribuția profitului implementarea calculelor, impozitelor, politicilor de investiții, căutarea unor mecanisme eficiente de stabilire a prețurilor. Activitățile de management în aceste domenii pot fi desfășurate atât în spațiul intern al întreprinderii, cât și în lucrări pe teritorii din afara corporației - de exemplu, pot fi negocieri cu investitori, clienți mari, agenții guvernamentale.
Ce vă permite să realizați implementarea unei strategii financiare?
Dezvoltarea strategiei financiare a întreprinderii și implementarea ei de succes permit să obțină avantaje semnificative în domeniul activității. Printre acestea:
- formarea unui sistem eficient de gestionare a numerarului pentru companie;
- identificarea factorilor cheie care afectează rentabilitatea modelelor de afaceri cu concentrarea ulterioară a activităților în colaborarea cu acestea;
- formarea unei abordări echilibrate, consistente și raționale a formulării sarcinilor și a soluției acestora;
- identificarea criteriilor pentru echilibrul modelului de afaceri actual, precum și a surselor potențiale de creștere ulterioară a companiei;
- construirea de instrumente transparente și obiective de control asupra eficienței economice a întreprinderii;
- identificarea factorilor interni și externi care determină rentabilitatea companiei;
- identificarea principalelor avantaje competitive ale organizației în raport cu jucătorii de pe piață și asigurarea implicării lor dinamice.
Construirea unei strategii financiare este cea mai importantă activitate într-o întreprindere comercială. Aceste activități permit o analiză cuprinzătoare a capacităților companiei, potențialului acesteia de creștere și creșterea competitivității într-un anumit segment de afaceri.
Elemente de strategie financiară
Strategia financiară a întreprinderii constă în următoarele elemente cheie:
- planificare (care poate fi clasificată în diverse categorii - de exemplu, activități curente și viitoare);
- concentrarea resurselor de numerar și formarea bazei de investiții necesare;
- formarea rezervelor care pot fi necesare pentru a menține stabilitatea anumitor sectoare de afaceri în cazul impactului negativ al anumitor factori;
- interacțiunea cu partenerii - atât sub aspectul comunicărilor curente legate de decontări și îndeplinirea reciprocă a obligațiilor, cât și în direcția căutării de noi contractanți sau, de exemplu, investitori;
- dezvoltarea politicilor contabile ale companiei;
- standardizarea companiei la nivelul anumitor procese de afaceri;
- implementarea procedurilor de raportare;
- selectarea de personal nou;
- educație continuă pentru membrii personalului;
- analiza activităților financiare;
- controlul asupra punerii în aplicare a punctelor strategiei dezvoltate.
Munca managerilor companiei din aceste domenii poate fi legată atât de căutarea unor tipare obiective și de factori care afectează dezvoltarea economică a companiei, cât și de descoperirea celor care au caracteristici subiective. Adică acele numere pe care managementul le-a primit în timpul planificării s-ar putea să nu fie în întregime relevante - de exemplu, din cauza unui factor politic.
Dezvoltarea unei strategii financiare poate fi realizată la cel mai înalt nivel - dar dacă există tensiune pe arena internațională, întreprinderea poate avea dificultăți în implementarea sarcinilor prevăzute.
Direcții strategice de dezvoltare a companiei
Va fi util să luăm în considerare ce direcții strategice cheie în dezvoltarea companiei sunt evidențiate de cercetătorii moderni. Printre acestea:
- politica de optimizare fiscală;
- studiul posibilităților de formare a celor mai potrivite prețuri;
- politica de investiții.
Primul domeniu de activitate va fi asociat în primul rând cu studiul cadrului legal la nivelul legislației federale, regionale sau municipale. În ceea ce privește politica de prețuri, determinarea domeniilor-cheie ale acesteia este probabil să determine nevoia managerilor să se concentreze pe studierea factorilor de piață externă. Politica de investiții la rândul său, se va baza mai mult pe studiul proceselor de afaceri interne care sunt construite pe întreprindere.
Obiectivele construirii unei strategii financiare
Acum luați în considerare care pot fi obiectivele strategiei financiare a unei companii. Cel mai adesea sunt de natură comercială. Adică vor fi asociați cu dorința managerilor de întreprinderi de a extrage cât mai mult profit și de a reduce costurile - așa cum am spus mai sus. Totuși, strategia financiară a organizației poate reflecta și preferințele proprietarilor companiei în soluționarea nu numai a unor probleme comerciale, ci și sociale sau politice.
În primul caz, munca proprietarilor și managerilor întreprinderii va implica probabil crearea cât mai multor locuri de muncă cu salarii mari. În ceea ce privește soluționarea problemelor politice, prioritățile din strategia financiară a companiei pot fi concentrate în acest caz în direcția fie formării unei întreprinderi care formează orașul, fie dezvoltării economice a regiunii. Drept urmare, proprietarii și managerii companiei se pot baza pe anumite preferințe la alegeri, pe implementarea „lobby-ului” și a altor activități în domeniul politicii municipale, regionale și, în unele cazuri, la nivelul proceselor naționale.
Soiuri de strategie financiară
Să examinăm în ce soiuri poate fi reprezentată strategia financiară a unei întreprinderi. Economiștii moderni subdivizează activitățile considerate în:
- General;
- operațional;
- tactic.
Le vom studia mai detaliat.
Strategie generală
În ceea ce privește prima varietate de strategii financiare, determină ce principii se vor baza pe dezvoltarea întreprinderii.Acestea se pot baza pe formarea de priorități în producția unui produs, pe utilizarea unei tehnologii specifice, a subliniat promovarea companiei pe o anumită piață de vânzări.
Strategia operațională
O strategie financiară, clasificată drept operațională, va fi asociată cu definirea instrumentelor prin care conducerea ar trebui să conducă întreprinderea pentru atingerea obiectivelor definite la nivel general. De exemplu, dacă dezvoltarea piețelor situate în Asia de Sud-Est este aleasă drept principiul cheie al dezvoltării companiei, atunci sarcinile operaționale pot fi legate de achiziționarea de echipamente care vor face producția competitivă cu furnizorii din regiunea corespunzătoare.
Strategia financiară operațională a companiei, de regulă, este asociată cu exercitarea controlului asupra cheltuielilor curente de resurse financiare disponibile pentru companie. Deci, conducerea poate rezolva probleme legate de: contabilizarea veniturilor brute, decontări cu furnizorii, obținerea de profit din emiterea de valori mobiliare, contabilizarea cheltuielilor brute, plata salariilor angajaților, plata impozitelor la buget. Dacă s-a realizat modernizarea producției, care a permis companiei să atingă nivelul cerut de competitivitate față de concurenții asiatici, sarcina conducerii este de a determina gradul de compatibilitate a inovațiilor relevante cu modelul de afaceri actual al companiei, obligațiile sale față de contractori și de stat.
Aspect tactic al strategiei
Partea tactică a strategiei financiare implică localizarea sarcinilor la nivelul proceselor de afaceri specifice. Astfel de activități pot fi asociate cu achiziționarea de noi fonduri pentru liniile de producție individuale sau, de exemplu, achiziția de consumabile. Controlul financiar asupra calculelor care însoțesc soluția sarcinilor corespunzătoare poate fi efectuat cu frecvență ridicată sau împreună cu operațiuni locale - de exemplu, legate de transferul de fonduri către furnizorul de echipamente în cadrul contractului curent.
Criterii de performanță pentru o strategie financiară a întreprinderii
Pe baza ce criterii ar trebui să se formeze strategia financiară a companiei, precum și implementarea ulterioară a acesteia?
În ceea ce privește prima etapă a activităților manageriale, putem distinge următorul set de condiții care cresc probabilitatea de a construi abordări eficiente pentru dezvoltarea afacerilor:
- detalierea necesară a proceselor de producție (factorul cheie al competitivității poate fi un sector de afaceri local, care, se pare, nu poate fi decisiv în ceea ce privește rentabilitatea întreprinderii);
- evaluarea adecvată a factorilor financiari (așteptările mai mari pentru venituri pot duce la eșecul implementării planurilor de investiții, subestimat - la o creștere insuficientă dinamică a companiei, ca urmare - o scădere a cotei de piață);
- atenție cuvenită factorilor externi (așa cum am menționat mai sus, chiar și cel mai eficient model de afaceri poate fi inutil dacă evenimentele politice împiedică punerea sa în aplicare).
În ceea ce privește stadiul de implementare a strategiei financiare, cercetătorii recomandă să se acorde atenție următoarelor criterii pentru eficacitatea acesteia:
- asigurarea unei baze instituționale și a personalului stabile pentru activitățile companiei în diferite etape ale îndeplinirii punctelor din planurile dezvoltate (ideea managerilor se poate dovedi excelentă, dar insuficiența calificărilor de personal sau a mecanismelor imperfecte de comunicare internă poate interfera cu implementarea acesteia);
- furnizarea de mecanisme de control eficiente pentru rezolvarea sarcinilor;
- analiza în timp util a rezultatelor obținute (ceea ce poate ajuta la identificarea oricăror deficiențe ale strategiei actuale sau, dimpotrivă, locurile cele mai puternice ale acesteia, care pot fi ulterior utilizate pentru creșterea competitivității afacerii).
Astfel, am examinat cum poate fi construită strategia financiară a unei întreprinderi. Proprietarii și managerii companiei pe parcursul implementării acesteia se confruntă cu nevoia de a rezolva probleme dificile, dar astfel de activități merită, deoarece determină nivelul competitivității afacerii.
În același timp, strategia de management financiar se corelează cu o altă categorie de management - tactica. Vom studia acest aspect mai detaliat.
Tactică financiară
Strategia financiară și tactica financiară sunt fenomene care sunt strâns legate. Există un punct de vedere conform căruia cel de-al doilea element este parte integrantă a primului, prin urmare nu este chiar corect să le luăm în considerare în contexte diferite. Am considerat un scenariu similar mai sus - după ce am examinat una dintre abordările clasificării strategiilor, conform căreia se presupune că își va izola varietatea tactică.
Tactica financiară: Studii de caz
Există o altă teză conform căreia strategia financiară și tactica financiară a managementului companiei pot fi corelate la nivelul metodelor, dar implică rezolvarea diferitelor probleme. De exemplu, conducerea unei întreprinderi poate decide schimbarea băncii care deservește casa de marcat a organizației. Din punctul de vedere al strategiei financiare, în acest caz nu se rezolvă sarcini semnificative. Cu toate acestea, conducerea ia în mod evident o mișcare tactică, implicând eventual semnarea unui contract cu o bancă mai stabilă.
Un alt exemplu de tip de decizii corespunzătoare: ajustarea listei de competențe a directorului financiar - ca opțiune - în favoarea transferului unei părți din acestea către directorul general. Din nou, din punct de vedere al strategiei, soluția nu este semnificativă. În ceea ce privește tactica, poate fi extrem de important datorită faptului că directorul general, după ce a trecut cursuri de pregătire de specialitate, va câștiga un volum mai mare de competențe în unele probleme economice și, prin urmare, va face față soluției lor mai bine decât șeful unui profil mai restrâns.
