Planificarea profitului pentru întreprinderi

Profitul din activitățile întreprinderii este principala sursă de finanțare pentru dezvoltarea și funcționarea ulterioară a acesteia. În ciuda acestui fapt, obiectivul principal al activității companiei este acumularea și păstrarea capitalului, motiv pentru care este important să se calculeze sistemul de cheltuieli și venituri, astfel încât banii investiți să se întoarcă cât mai curând posibil, iar compania va începe să plătească dividende către conducerea acesteia.

Necesitatea prognozei rentabilității

Planificarea profitului pentru întreprinderi este o etapă importantă în formarea și dezvoltarea. Ajută la organizarea funcționării sale astfel încât la costurile financiare minime să fie posibilă obținerea beneficiului maxim, în conformitate cu sarcinile stabilite în planul de afaceri pentru viitor.

Planificarea profitului pentru întreprinderi este axată pe satisfacerea acestor nevoi:

• Plata salariilor și stimulentelor lucrătorilor.
• Acumularea capitalurilor proprii, destinată investițiilor în modernizarea și extinderea bazei tehnice.
• Plata datoriilor și plăților periodice către personalul de conducere și management, creditorii, investitorii și agențiile guvernamentale față de care există obligații.
• Creșterea profitului în raport cu posibilele riscuri din acțiuni strategice.
• Menținerea garantată a competitivității întreprinderii pe piață.
• Creșterea maximă a rentabilității.

Cunoscând valoarea aproximativă a câștigurilor, puteți determina dacă afacerea plătește în practică și dacă trebuie modificate modificări pentru a-l ajusta și îmbunătăți.

Sistemul bugetului organizației

Venitul este un indicator cheie al profitabilității unei companii. Aproximativ vorbind, aceasta este diferența dintre profit și toate costurile asociate, care reflectă beneficiile obținute din vânzarea de bunuri și servicii, exprimată în termeni importanți.

O companie poate obține o creștere financiară din astfel de surse:

• Venitul economic reprezintă veniturile primite, deducând costul bunurilor.
• Veniturile contabile - nu numai cheltuielile cheltuite direct cu producția, ci și plata serviciilor aferente sunt scăzute din profit.
• Venitul net este soldul reprezentând diferența dintre veniturile contabile și impozitele plătite.

Surse de venit ale întreprinderii

Principalul profit este format datorită acumulării în bugetul de bani din astfel de surse:

• Vânzarea de produse finite sau semifabricate, semifabricate și materii prime.
• Plata pentru munca în altă fabrică: transport, servicii de reparații sau construcții.
• Venituri din vânzările de bunuri și servicii la punctele de vânzare.
• Dividende din titluri.
• Vânzare francize, imobiliare etc.

Formarea profitului brut

Acest indicator se formează în activitatea totală a întreprinderii: producție, management, investiții, financiare și altele. Se acumulează în două etape: eliberarea mărfurilor și vânzarea acestora pentru a obține capital.

Indicatori și factori cheie care afectează profitul brut

Există două grupuri mari de factori: intern și extern.

Activitățile companiei și managementul acesteia au un impact asupra acestor indicatori:

• Mărimea și volumul mărfurilor fabricate, precum și gama și calitatea acestora.
• Suma resurselor cheltuite și timpul necesar pentru a produce o unitate de producție, cu alte cuvinte, costul.
• Suma capitalului de lucru pe care compania îl are în domeniul public.

Pe lângă acești factori, există și cei care nu depind de activitățile conducerii unei anumite companii:

• Nivelul de dezvoltare și competitivitate pe piața bunurilor și serviciilor.
• Condiții naturale și meteorologice.
• Solvabilitatea clienților și situația economică generală din țară.
• Costul serviciilor conexe.
• Relații economice externe cu alte țări.
• Condițiile de transport și costul transportului.

De asemenea, merită să luăm în considerare situațiile de forță majoră care apar pe parcursul fiecărui proces de producție.

Metoda analitică de numărare

Această metodă este utilizată în întreprinderile cu o gamă largă de mărfuri fabricate. Se bazează pe rentabilitatea de bază, care este calculată după următoarea formulă:

P = (P / C) * 100%, unde P - rentabilitate; P - profitul primit în primul an al întreprinderii (anul de bază); C este costul vânzărilor produselor lansate în anul de bază.

Folosind acest indicator, puteți calcula valoarea aproximativă a profitului pentru anul planificat:

P = N_T* P / 100%, unde N_T - volumul de produse planificate pentru lansare în anul planificat; P - rentabilitate de bază.

Datele obținute sunt ajustate și ajustate pentru producție, luând în considerare factorii interni și externi care apar în cursul companiei. Acest lucru se întâmplă în mai multe etape:

• Evaluarea rentabilității pentru perioada planificată.
• Ajustarea volumelor de producție ținând cont de factorii apăruti și de indicatorii reali.
• Calculul profitului net ca procent din veniturile totale.
• Planificarea profitului și rentabilitatea vânzărilor, ținând cont de modificările aduse în procesul de producție.

Adesea, o metodă multifactorială sau analitică este utilizată ca test suplimentar al metodei directe sau în combinație cu aceasta. Planificarea profitului prin numărare directă și metode analitice în agregat este o metodă mixtă, ceea ce face posibilă obținerea celor mai relevante și fiabile date.

Metoda de numărare directă

Una dintre cele mai populare metode în practică este planificarea profiturilor întreprinderii prin metoda contului direct, care este folosită atât la formarea unei noi întreprinderi, cât și în timpul îmbunătățirii sau modernizării unei existente. Planificarea profitului necesită scăderea din suma totală a veniturilor, precum impozite, plăți regulate, costuri de producție și alte deducții necesare pentru menținerea companiei la linie.

Planificarea profitului și a profitabilității unei întreprinderi se calculează după formula:

П = В - З, unde П - profit, В - venituri obținute din vânzări; З - totalitatea tuturor deșeurilor realizate în timpul producției: materii prime, gestionare comercială, impozite, plata pentru muncă și servicii, plata împrumuturilor etc.

În viitor, veniturile și costurile totale sunt calculate luând în considerare fondurile și produsele reziduale, trecând de la sfârșitul perioadei anterioare de planificare la începutul unuia nou. În acest caz, planificarea profitului prin metoda contului direct se realizează după următoarea formulă:

P = P1 + P2 - P3, unde P este profitul din vânzarea de bunuri și servicii; P1 - din resturile de bunuri finite la începutul perioadei; P2 - din vânzările de bunuri noi; P3 - din produse reziduale la sfârșitul perioadei de planificare.

Pro și contra unui cont direct

Avantajul acestei metode este exactitatea și relevanța datelor. Un dezavantaj semnificativ este dificultatea calculării: colectarea tuturor numerelor necesare durează mult timp și necesită atenție atentă.

Această planificare a profitului și a profitabilității poate fi aplicată numai întreprinderilor mici care produc un număr limitat de grupuri de produse. Dacă nomenclatura de producție are o gamă largă de poziții, această opțiune de calcul nu este aplicabilă: nu ține cont de rentabilitatea / pierderea fiecărui produs în mod individual și de diferența dintre costul producției lor.

Planificarea profitului folosind metoda contului direct pe exemplul producției pe scară largă dă rezultate inexacte și irelevante. Să zicem că o companie produce 50 de opțiuni de îmbrăcăminte din diferite materiale și complexitate de cusut.Unele modele au o mare cerere, iar croitoria lor necesită mai puțin efort și resurse, în timp ce produsele individuale sunt mai puțin populare, iar costurile lor sunt mult mai mari. Acesta este un punct important care trebuie luat în considerare la crearea unui plan de afaceri, deoarece, dacă continuați să emiteți poziții neprofitabile, acest lucru va duce în continuare la ruinarea companiei.

Abordare grafică

Pentru un exemplu bun și luarea în considerare a rezultatelor obținute, se utilizează diagrame de rețea. Cel mai adesea, sub formă de cifre, sunt prezentate date obținute în timpul analizei.

Graficele arată clar influența factorilor individuali asupra stării financiare generale a organizației.

Metoda de previziune a rentabilității punctului egal

Această planificare a profitului se bazează pe împărțirea tuturor costurilor de producție în două grupuri: temporare și permanentă. Acești doi indicatori determină succesul întreprinderii în termeni importanți și ajută la conturarea unui punct de pauză critic, după care compania începe să primească beneficii monetare.

Prima etapă este calcularea profitului marginal. Aceasta este suma veniturilor, fără impozitele și accizele cu deducerea timpului petrecut. Apoi, cheltuielile condiționate constant sunt scoase din profitul marginal. Astfel, se formează o valoare dincolo de care este posibilă determinarea rambursării sau pierderii întreprinderii.

Punctul de respirație - Acesta este un indicator la care activitatea companiei este la zero: nu există datorii sau profit net. Pe baza acestor date, compania își creează propria bază de stabilitate financiară, care permite să cheltuiască mai puține resurse, crescând totodată profitul din vânzări. Acesta se numește efectul levierului de producție, constând în faptul că o modificare a valorii veniturilor din vânzări duce la modificări și mai mari ale rentabilității. Acest lucru se datorează instabilității costurilor variabile și variabile constante: cu cât rata cheltuielilor este constantă, cu atât efectul de pârghie de producție este mai mic. Dacă vânzările sunt în continuă creștere, impactul levierului crește.

Exemplu de punct de pauză

Pe baza celor de mai sus, putem derula următoarea formulă:

Eficiența levierului = Profit / rentabilitate marjă.

De exemplu:

Venit din vânzări - 100 mii de ruble.

Cheltuieli variabile - 50 mii de ruble.

Cheltuieli permanente - 30 mii de ruble.

Profit - 20 mii de ruble.

1. Procentul profitului de marjă: (50/100) * 100% = 50;
2. Calculul punctului de pauză: (30: 50) * 100% = 60;
3. efect maneta de operare: 50: 20 = 2,5. Acest coeficient sugerează că o modificare a veniturilor din vânzări cu 1 unitate implică o modificare de 2,5 ori a profitului.

Alegerea metodei optime de numărare

Metodele de calcul propuse mai sus fac posibilă alegerea celei mai bune opțiuni, ceea ce va ajuta la obținerea celor mai fiabile cifre.
Atunci când alegeți o metodă ar trebui să fie ghidat de un sistem de criterii compilate de experți ai întreprinderii (contabili, economiști, administrație și finanțatori). Numărul maxim de personal ar trebui implicat în această problemă, numai în acest caz se pot obține cele mai obiective date.

Repere în alegerea celei mai bune metode

Merită să porniți de la astfel de indicatori:

1. Ușor de numărat. Metoda selectată trebuie să fie simplă și accesibilă. Timpul și resursele petrecute în colectarea și analizarea datelor nu trebuie să depășească eficiența economică a utilizării rezultatelor în practică.
2. Relevanța. Planificarea profitului ar trebui să țină seama de factorii reali ai producției. Trebuie luate în considerare toate punctele obiective: nu numai cele care au impact în perioada curentă, ci și cele care se vor dovedi în procesul de implementare a planului.
3. Functionalitate. Alegerea metodei trebuie corelată cu factorii interni ai întreprinderii. Circulația documentației, nivelul calificărilor specialiștilor și asistența tehnică ar trebui să garanteze eficacitatea prin aplicarea regulilor în practică.
4. Precizia datelor Rezultatul obținut în cursul calculelor trebuie să corespundă realității și să fie cel mai apropiat de realitățile pieței. Respectarea acestui criteriu vă permite să minimizați diferența dintre valoarea veniturilor posibile și cele reale.

Acest sistem de criterii este prezentat în scop ilustrativ și poate fi modificat și îmbunătățit de specialiștii întreprinderii, care vor fi ghidați de priorități individuale.

Având în mână toate criteriile necesare, puteți trece direct la selectarea metodei. Pentru a face acest lucru, ar trebui să evaluați toate metodele prezentate mai sus conform criteriilor principale, oferindu-le un rating de la 1 la 5. Opțiunea care a colectat cele mai multe puncte este considerată cea mai profitabilă pentru utilizarea într-o anumită producție.

Indiferent de metoda aleasă de prognozare a rentabilității, trebuie avut în vedere faptul că acestea sunt doar date aproximative care necesită ajustări și actualizări constante, în conformitate cu noile circumstanțe și schimbări pe piață.