Raportul de autonomie este un indicator important al succesului oricărei întreprinderi. Se referă la raporturi de stabilitate financiară. Această tehnică vă permite să evaluați activitățile organizației pe termen lung și pe baza datelor obținute pentru a îmbunătăți starea acestora în perioada de planificare.
Caracteristică generală
Coeficientul de autonomie este un indicator al gradului de libertate a întreprinderii de capitalul împrumutat. Acesta reflectă o parte din propriile pasive din structura monedei bilanțului. Compania, desigur, poate utiliza fonduri împrumutate pentru a-și crește profiturile. Cu toate acestea, taxa pentru utilizarea capitalului investitor nu trebuie să depășească profitul preconizat.
O valoare scăzută a acestui indicator indică o atractivitate destul de mică pentru noii creditori ai companiei.
Coeficientul de autonomie utilizat managerii de arbitraj în analiza întreprinderii. Prin urmare, managementul financiar în cadrul companiei ar trebui să se bazeze și pe datele tehnicii de evaluare prezentate.
În literatura de specialitate puteți găsi multe nume ale acestui indicator. Aceasta nu trebuie să confunde analistul, deoarece esența coeficientului rămâne aceeași, indiferent de numele acestuia.
Formula de calcul
Formula general acceptată pentru determinarea acestui indicator este următoarea:
KA = surse proprii / moneda soldului
Dacă vă bazați pe datele din formularul nr. 1 din raportul contabil, coeficientul de autonomie, a cărui formulă a fost prezentată mai sus, va avea o astfel de defalcare.
KA = s. 1300 / s 1600.
În sursele financiare internaționale și literatura educațională, puteți găsi acest tip de formulă:
EtTA = CE / TA, unde UE este capital de capital (capitaluri proprii); TA - Total active (active).
Valoarea normativă
În țara noastră raport financiar autonomia are valoarea sa normativă. Acest raport trebuie să fie egal cu 0,5. Analiștii financiari consideră că valoarea sa optimă este mai mare - 0,6-0,7.
Acest indicator depinde de tipul și direcția activității economice a companiei, precum și de țara în care își desfășoară activitatea. Indicatorul poate fi puțin mai mic. De exemplu, pentru SUA, valoarea optimă a coeficientului de autonomie este de 0,5, iar pentru Coreea de Sud este de 0,3. Pentru a putea trage concluzii adecvate, indicatorul prezentat ar trebui să fie comparat cu valoarea sa între alte întreprinderi din industrie. Valoarea standard este recomandată numai, decizia se ia în fiecare caz individual.
Exemplu de calcul și analiză
Pentru a înțelege mai bine esența unui astfel de criteriu al activității unei companii ca fiind coeficientul de autonomie, ar trebui luat în considerare un exemplu de calcul al acesteia la o întreprindere.
Să presupunem că compania a avut suma resurselor proprii în perioada de raportare la sfârșitul fiecărui trimestru:
1Q. - 1.876 milioane ruble;
Q2. - 1,91 milioane ruble .;
Q3. - 1,82 milioane de ruble;
Q4. - 1.928 milioane de ruble.
Moneda bilanțului la sfârșitul fiecărui trimestru a fost:
1Q. - 3.961 milioane de ruble;
Q2. - 3.999 milioane de ruble .;
Q3. - 3.913 milioane de ruble;
Q4. - 3,88 milioane de ruble.
Coeficientul calculat pentru fiecare trimestru va fi următorul:
K1 = 1.876 / 3.961 = 0,47;
K2 = 1,91 / 3,999 = 0,47;
K3 = 1,82 / 3,913 = 0,46;
K4 = 1.928 / 3,88 = 0,5.
Rezultatele analizei au arătat că compania din perioada de raportare nu a avut modificări semnificative în aspectul indicatorului considerat, ceea ce indică structura stării sale financiare și gestionarea armonioasă a structurii capitalului de către conducerea întreprinderii. Modificări minore ale valorii propriilor datorii sunt rezultatul activităților normale de operare ale organizației. Moneda bilanțului nu a crescut prin atragerea de capital inovator.
După ce am făcut cunoștință cu un astfel de indicator precum coeficientul de autonomie, putem analiza structura capitalului de întreprindere și să tragem concluzii despre stabilitatea financiară a obiectului investigat.